Anul trecut, la cursul de terapie cranio-sacrală, mi s-a revelat o abordare care, pentru mine, s-a transformat într-un mod de viață. Nu, nu are legătură cu tehnica cranio-sacrală; acolo a fost doar mediul în care s-a produs revelația.

Imaginează-ți cum stai pe un scaun și lucrezi în pereche cu altcineva. În jurul tău sunt alți oameni care lucrează în perechi. Faceți niște exerciții pentru creșterea senzitivității palmelor. Îți iese. E rândul partenerei tale. Nu-i iese. Ce faci?

Mie mi-a venit gândul să mă învălui atât pe mine, cât și pe ea, în lumină. A început să simtă. Ridic o sprânceană. Oare…? Tac din gură și mergem mai departe.

Trebuie să ne aplicăm una alteia tratamentul. Eu sunt prima care primește. Cască și îmi spune că este foarte sensibilă și că așa pățește de obicei: descarcă prin căscat, prin lacrimi și suspine. Eu mă concentrez să observ ce simt și uit episodul cu lumina de mai devreme.

Termină. Este rândul meu să îi fac. Pun mâinile pe ea, se ridică automat în fund – fără voia ei. Din nou, reacțiile pun stăpânire pe corpul ei. Mă uit la instructor, instructorul se uită la mine și nu zice nimic.

No’, joac-o pe asta, Elena.
Cum să fac o terapie unde se presupune că pacientul trebuie să stea întins, unei persoane care stă în fund și nu se poate controla?

Din nou îmi vine gândul să mă învălui atât pe mine, cât și pe ea, în lumină. PAC! Se întinde pe masă și acolo rămâne până la final. În afară de instructori, nu a observat nimeni. Mie îmi vine să vorbesc singură și rămân așa… cam cu gura căscată. Îi împărtășesc și ei ce am făcut. Zice că o să încerce.

Din acel moment am împărtășit mai multor persoane și le-am încurajat să aplice această tehnică, nu doar în terapie, ci și în viața de zi cu zi, în problemele curente. Am testat nu o dată și nu doar eu. De mai bine de jumătate de an, feedback-ul la această metodă este pozitiv.

Analizând această metodă și cerând îndrumare atât în aplicarea ei, cât și în înțelegerea ei, informațiile s-au pus cap la cap și, pentru a o face digerabilă și… pentru mintea maimuță, voi veni cu o serie de argumente și exemple deja cunoscute.

Mai ești cu mine?

Cu puțin timp înainte de acest curs avusesem o întrevedere cu o persoană dăruită cu abilitatea de a primi informații (channeling), care îmi împărtășise faptul că ceea ce învățasem eu la cursul de ThetaHealing — și anume că poți trimite lumină oamenilor din jurul tău — nu este tocmai ok. Da, poți trimite iubire necondiționată, dar nu lumină.

De ce?

Pentru că fiecare are liberul arbitru să experimenteze ceea ce dorește și când, cum dorește în această viață. Sunt suflete care aleg să experimenteze și partea întunecată și este dreptul lor. Dar… eu am libertatea de a hotărî pentru ce vreau eu să experimentez în relație cu ei și aici intervine o „șmecherie”. Revin.

Reține doar că nu trimiți lumină unei alte persoane fără acordul ei.

Jacques Martel are descrisă în cartea lui ATMA, puterea iubirii tehnica omuleților de chibrit pentru echilibrare emoțională. Aceasta constă în a te desena pe tine și o situație/persoană asupra căreia vrei claritate sau echilibru emoțional și a înconjura fiecare persoană într-un cerc de lumină, iar apoi a învălui într-un cerc de lumină ambele persoane sau pe tine și situația descrisă.

Aici apare amendamentul de mai sus.

Astfel încât, atunci când vizualizezi sau desenezi, te vei învălui doar pe tine în lumină și apoi pe tine și persoana/situația respectivă. Ai răbdare, te rog. Acum explic logic (sper), apoi voi exemplifica.

Într-o dimineață, așteptând pe marginea drumului să fiu luată cu mașina de o cunoștință, exersam tehnica nou-revelată, încercând să pun informațiile cap la cap. Fix în ziua aceea — ziua 135, mai precis, lecția 135 din Cursul de Miracole (pe care vi-l recomand) — spune:

„Dacă mă apăr, sunt atacat.”

Și, cu riscul de a mă lungi foarte mult, las câteva idei din această lecție:

„Sentimentul ameninţării este o recunoaştere a unei slăbiciuni inerente; reprezintă convingerea că există un pericol care are puterea de a te face să iei cuvenitele măsuri de apărare. (…)
Apărarea este înfricoşătoare. Ea provine din teamă, sporind teama cu fiecare apărare suplimentară. Tu crezi că îţi oferă siguranţă. Dar ea este dovada grăitoare a fricii devenită reală şi a groazei îndreptăţite.”

Astfel, revelația care a închis ciclul de explicații a fost aceasta:
învăluirea în lumină nu reprezintă o protecție, așa cum este prezentată în alte tehnici, ci conectarea la o vibrație înaltă, care indirect te protejează — însă nu acesta este scopul ei.

Mă urmărești?

Este ca atunci când stai cu o persoană pentru că o iubești, nicidecum din frică. Poți sta cu cineva fără să iubești, dar diferența este uriașă atunci când la mijloc sunt și sentimentele.

Pe (mai) scurt, treaba cu LUMINA stă cam așa:

🔆 1. Conexiune energetică la Divin / sursa universală

• Vizualizează o lumină albă în jurul corpului tău, nu ca un scut protector, ci ca o conexiune cu Universul / Divinul.
• Această lumină creează un câmp energetic care, prin conectarea la o vibrație mai înaltă, respinge energiile negative, influențele toxice sau gândurile dăunătoare.

🌈 2. Expansiunea conștiinței

• „Lumina” simbolizează iluminarea — ieșirea din întunericul ignoranței, fricii sau suferinței.
• A te „învălui în lumină” înseamnă să aduci conștiență, prezență și iubire acolo unde înainte exista confuzie sau durere. Înseamnă că nu vrei doar binele tău, ci vrei să fie bine deopotrivă pentru tine și pentru celălalt, iar uneori soluția este una la care tu încă nu te-ai gândit.

Din punct de vedere grafic, situația arată cam așa:

Exemple cu aplicabilitate practică, zilnică

• Interviu de angajare
  Te învălui pe tine și pe cei cu care ai interviul în lumină. Scopul? Claritate, discernământ, încredere. Să înțelegi în ce te bagi, să auzi ce ți se spune cu adevărat și să ai încredere indiferent dacă accepți sau ești refuzat.
• Discuții tensionate (soț, soție, frate, cunoscut, necunoscut)
  Te învălui în lumină pe tine și pe celălalt. Scopul? Cuvinte potrivite, ton potrivit, înțelegere și o relație care să rămână măcar neutră, dacă nu armonioasă.
• Serbarea copilului
  Are emoții și nu își poate spune rolul fără plânsete. Îl învălui pe el și toată sala în lumină, ca să-l susții.

Exemplele pot fi nenumărate. Acestea sunt deja testate.

M-aș bucura să citesc experiența ta. Aplică și dă mai departe!

Să ne fie de folos!