Tehnica “letting go” (renunțarea) este un concept care se concentrează pe eliberarea emoțiilor negative/de vibrație joasă, atașamentelor și preocupărilor, pentru a atinge o stare de liniște și echilibru mental și emoțional. Această tehnică este adesea asociată cu practici de meditație și mindfulness și are origini în filosofia budistă și în alte tradiții spirituale și de dezvoltare personală.

Tehnica în forma sa actuală nu este atribuită unui singur individ sau autor. În schimb, aceasta derivă din înțelepciunea și practicile tradițiilor spirituale și filosofice antice, precum budismul, taoismul și alte tradiții orientale. Conceptul de a elibera emoțiile de vibrație joasă și de a renunța la atașamente este prezent în multe dintre aceste tradiții și a fost adaptat și integrat în diferite sisteme de dezvoltare personală și terapie modernă.

De-a lungul timpului, mai mulți autori și practicieni ai dezvoltării personale și ai psihologiei au contribuit la popularizarea și reinterpretarea acestei tehnici în contextul contemporan. Printre aceștia se numără Eckhart Tolle, autorul bestsellerului “Puterea prezentului”, care abordează idei similare despre acceptarea prezentului și eliberarea de atașamentele mentale. Alți autori precum Jack Kornfield și Jon Kabat-Zinn, care sunt cunoscuți pentru munca lor în domeniul meditației și mindfulness-ului, au promovat și ei idei similare despre eliberarea emoțiilor și gândurilor.

Este important să subliniem că tehnica letting go se bazează pe principii și înțelegeri care au evoluat de-a lungul secolelor, iar diversele contribuții ale diferiților autori și practicieni au ajutat la adaptarea și popularizarea acesteia în contextul modern.

 

Iată câteva aspecte esențiale ale tehnicii “letting go”:

 

1. Conștientizarea și acceptarea: Primul pas în practica letting go este conștientizarea și acceptarea emoțiilor și gândurilor pe care le ai. Acest lucru implică observarea lor fără a le judeca sau a încerca să le suprimi.

 

2. Detaliile emoțiilor: Identificarea și recunoașterea detaliilor emoțiilor este o parte importantă a procesului de letting go. În loc să suprimi sau să negi emoțiile, este important să le observi și să le recunoști în întregime.

 

3. Percepția detaliată a emoțiilor: După ce ai identificat emoțiile, poți explora atent percepția și experiența lor în corpul tău. Aceasta implică observarea – unde simți emoțiile în corp și cum se manifestă acestea.

 

4. Eliberarea și renunțarea: Odată ce ești conștient și accepți emoțiile, poți începe să le eliberezi treptat. Asta înseamnă să le lași să fie, fără să te atașezi de ele sau să încerci să le controlezi. Eliberarea implică o anumită formă de non-rezistență și deschidere față de ceea ce este.

 

5. Practicarea conștientă: Tehnica letting go presupune practicarea în mod conștient, adică să fi prezent și conștient de emoțiile și gândurile tale în acel moment prezent. Acest lucru poate fi realizat prin meditație, mindfulness sau alte practici care vă ajută să vă concentrați asupra momentului prezent.

 

6. Persistența și răbdarea: Renunțarea la emoții și gânduri poate fi un proces dificil și uneori consumator de timp. Este important să ai răbdare cu tine și să fi perseverent în practica letting go, știind că schimbările pot fi treptate și că fiecare pas în direcția corectă este valoros.

 

Practica letting go poate aduce numeroase beneficii, inclusiv reducerea stresului, îmbunătățirea stării de spirit și creșterea stimei de sine. Cu toate acestea, este important să înțelegi că letting go nu înseamnă ignorarea sau negarea emoțiilor și gândurilor, ci mai degrabă conștientizarea lor și eliberarea lor într-un mod sănătos și constructiv.

În linii mari, din experiența mea, pot spune ca acestă tehnică se rezumă pe scurt la a sta, fără să rumegi gândurile, cu acea emoție.Dacă este nevoie stai pe un scaun, sau sprijină-te de un perete și simte ce se întâmplă cu corpul tău. Unde simți emoția? Localizeaz-o! În ceea ce mă privește, rana de respingere eu o simt în piept și în brațe.  “Șmecheria” este că, cu cât stai mai des în acea emoție cu atât somatizarea se reduce. Am avut o perioadă în care m-am simțit, des, respinsă de o persoană. La început îmi amorțeau brațele de nu puteam să țin o cană de apă. Acum, când se mai întâmplă să mă simt respinsă, doar mai simt furnicături ușoare.

Dacă este să fugim de ceva în viață, fugim de durere și discomfort. Însă sunt scrieri care arată că nici măcar sinuciderea nu ne poate scuti de suferință pentru că acesta se continuă după moarte, fiind necesar un proces de integrare, poate chiar mai lung și mai dureros decât al celui care viețuiește.

Îmbrățișează durerea , îmbrățișează-te cu iubire și compasiune față de tot ceea ce s-a întâmplat. De schimbat trecutul, nu-l mai poți schimba, DAR îți poți schimba percepția asupra lui.

PS: Nu există o varintă ideală pentru că orice variantă are plusuri și minusuri.

Și asta va trece…