Speranța este un sentiment universal, care transcende culturi și vârste, îmbogățind experiența umană. Noi toți, permanent avem nevoie de ea ca să evoluăm. Dacă nu am avea speranța că ne va fi bine, nu am încerca lucruri noi.

Și atunci cînd un om rămâne blocat într-un anumit stadiu, îi lipsește speranța. Fricile și experiența trecutului pot fi uneori mult prea puternice ca un om să-și găsescă speranța și să acționeze folosindu-se de resursele sale, de experiența sa, schimbând perspectiva.

Un experiment de laborator, denumit “Puterea speranței” , realizat de Dr. Curt Richter, ilustrează capacitatea de adaptare a ființelor vii la mediul înconjurător.

Dr. Curt Richter a fost un biolog și psihiatru american, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei și neuroștiinței. Unul dintre cele mai notabile experimente ale sale a fost conceput pentru a investiga rolul speranței în supraviețuirea și rezistența la stres.

Experimentul “The Power of Hope”

În anii 1950, Richter a fost preocupat de un aspect profund al existenței umane – capacitatea de a face față adversităților. Pentru a înțelege mai bine cum un element abstract, precum speranța, ar putea influența rezistența organismului, el a pus bazele unui experiment care avea să devină celebru în domeniul psihologiei comportamentale.

Acesta a efectuat, în laborator,  un studiu cu privire la supraviețuirea șoarecilor, atât domestici cât și sălbatici introduși într-un mediu ostil.  Astfel, în primul experiment, Richter a plasat șoriceii în găleți mari, pe jumătate umplute cu apă. După câteva minute șoarecii renunțau să mai înoate și se înecau. În al doilea experiment, Richter a scos fiecare șoarece din apă, chiar în momentul în care era pe cale să renunțe din cauza extenuării și i-a lăsat să se odihnească pentru câteva momente. După reintroducerea șoarecilor în găleata cu apă, Richter a constatat că șoarecii au continuat să lupte pentru a supraviețui timp de până la 60 de ore, deoarece aceștia acum credeau că, dacă vor continua să depună efort suficient, în cele din urmă vor fi salvați din nou.

Acest experiment a evidențiat puterea psihologică a speranței și modul în care aceasta poate influența viața. Speranța nu numai că a prelungit viața șoarecilor, dar a și redefinit modul în care aceștia au abordat stresul și adversitățile.

Speranța nu este doar un concept abstract, ci o forță motrice care ne poate ghida în momentele dificile. În dezvoltarea personală, cultivarea acestei virtuți poate fi esențială. A ști că există o lumină la capătul tunelului, că există posibilitatea schimbării și a depășirii obstacolelor, poate transforma radical modul în care ne abordăm obiectivele și visurile.

Cum ai acționa dacă ai ști că poți reuși orice ai face?

Am avut de-a lungul vieții multe momente fără speranță. Multe momente în care mă întrebam “și acum ce fac?” nu vedeam ieșirea din situație, ba mai mult, nu credeam că se poate mai bine. Însă de fiecare dată am cerut ajutorul. Și dacă nu l-am găsit la cei apropiați mie, am cerut ajutorul Universului (eu cred în Dumnezeu și m-am rugat Lui). Și nu doar că l-am cerut, dar l-am acceptat, chiar dacă nu a venit sub forma dorită de mine sau de la persoanele de la care eu credeam că trebuie să fie.

Căci aici este o “capcană” a minții și anume, că doar persoanele cunoscute (familia, prietenii) pot și vor să mă ajute. Dacă ne oferă sprijinul o persoană străină, apar întrebări: ce vrea de la mine de mă ajută,  ce interes are? Și bineînțeles: trebuie să-i dau ceva înapoi ca să nu rămân dator/datoare!

Ei bine, uneori nu putem și nu trebuie să dăm înapoi, fix în acel moment,  persoanei care ne ajută. Cum poți să dai dacă nu ai ce?

Înzdrăvenește-te, găsește-ți resursele și apoi caută să oferi  o mână de ajutor celor care cer și au nevoie.

Dar să oferi speranță, chiar și atunci când tu nu o vezi, doar pentru că la un moment dat ai experimentat-o și ști că există, este cea mai mare formă de întrajutorare! În acel moment îți construiești următoarea treaptă.

Tu când ai oferit speranță ultima dată?