Cele 5 etape ale pierderii

Jelirea / durerea unei pierderi nu apare doar în legătură cu moartea.

Ea poate apărea pentru orice fel de pierdere /renunțare la:
– o prietenie,
– o relație de orice fel
– mutarea dintr-un oraș
– modul de a gândi,
– un job,
– un faliment, etc.

Fiecare pierdere, mai mică sau mai mare trece prin aceiași pași astfel:

1. Negarea 

“Nu îmi vine să cred! Nu se poate una ca asta! Nu vreau să cred asta!”

Este o reacție normală care reprezintă de fapt modalitatea noastră de a ne apăra împotriva șocului pe care tocmai l-am trăit.

2. Furia

Este acel moment în care conștientizăm ce se întâmplă și reacționăm. Suntem supărați, frustrați, ne înfuriem.

3. Negocierea

Ne aflăm acum în acel moment în care ne punem tot felul de întrebări: Dacă (nu) aș fi făcut… ? Dacă (nu) i-aș fi spus … ? Dacă … ? etc.

Ne învinovățim și ne gândim că poate, cumva, am fi putut preveni dacă acționam altfel.

4. Depresia

Conștientizăm crunta realitate iar stările anterioare de negare și furie sunt înlocuite de tristețe, durere sufletească și chiar depresie. Este o reacție normală, plângem mult sau ne consumăm emoțional.

5. Acceptarea

Această etapă are loc în timp, gradual. Pentru unii e mai ușor, pentru alții foarte dificil. Dar, ușor îți reiei viața, te gândești cu tristețe la pierderea suferită, nu o uiți, însă durerea resimțită devine, treptat, suportabilă.

Trecerea prin acești pași nu este lineară. O persoană poate trai într-o zi acceptare ca a doua zi să se întoarcă la negociere sau furie.
Cu cât mai mare este atașamentul față de varianta ideală, cu atât mai lung este procesul.
Echilibrarea percepției poate scurta durata dar nu poate înlocui procesul.
Și pentru binele superior al oricui trece printr-o pierdere (de orice fel) este important să parcurgă toate etapele, fără să minimizeze importanța ei.

Ia-ți tot timpul de care ai nevoie, dar mergi inainte!